În mod evident, chiar dacă un pic greu de digerat pentru omul contemporan (cu excepțiile de rigoare, desigur), existența omului nu se consumă la nivelul lui a face, ci mai degrabă la acela al lui a fi. Nu lucrul în sine pe care îl facem ne pricinuiește bucurie ori, dimpotrivă, mustrări de conștiință, ci suportul său duhovnicesc ori gândul cu care îl înfăptuim. O floare dăruită, de pildă, poate fi întrupare și expresie a iubirii și prețuirii, dar la fel de ușor poate fi întrupare a vicleniei, gândului ascuns și intenției vinovate. La fel, o vorbă aspră poate fi rostită cu ură și dușmănie sau, dimpotrivă, ca ultimă armă a dragostei disperate și profund îndurerate de traiectoria periculoasă pe care vezi că se înscrie cel drag de lângă tine. Așa stând lucrurile, nu e de mirare că la acest al doilea nivel – al lui a fi – se situează în mod deosebit interesul Bisericii.

Pe de o parte, această atitudine îl ferește pe om de pericolul unui activism gălăgios, dar lipsit de substanță. Pe de altă parte, aceeași atitudine oferă premisele unei articulări coerente a unei vieții bine așezate, gesturile și manifestările exterioare devenind expresii ale unor stări și trăiri lăuntrice ori constituind tot atâtea prilejuri de adâncire în conștiința (și cunoașterea) de sine.

DSC_1390 (Large)O parohie se străduiește să articuleze tocmai această perspectivă, numai că nu doar la nivel personal, ci la nivel comunitar. În consecință, nimeni n-ar trebui să fie surprins de faptul că cel mai însemnat lucru din toate câte se fac într-o parohie este rugăciunea, ca stare de vorbire și, mai mult, petrecere împreună cu Cel pe Care-L socotim a fi sursa, suportul și finalitatea existenței fiecăruia dintre noi și al lumii întregi. Iar toate rugăciunile și slujbele de peste săptămână se încununează cu (și se împlinesc în) Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, ca adunare a celor care dau curs chemării Sale de a-și găsi rostul și împlinirea ca oameni într-o relație iubitoare – cu Dumnezeu Draguțul, cu cei din jur și cu lumea întreagă. Programul liturgic general al parohiei noastre poate fi consultat aici, iar cel lunar este publicat pe site la fiecare început de lună.

16. octombrie 12_5Ne străduim însă a prelungi comuniunea noastră și dincolo de cadrul liturgic, membrii parohiei rămânând în legătură și peste săptămână și făcându-ne proprii atât bucuriile, cât și încercările fiecăruia dintre noi. Un loc aparte în facilitarea acestei coeziuni a parohiei îl ocupă agapele frățești – practic, nimic altceva decât masa de prânz, pe care o pregătim și de care ne bucurăm cu toții după slujbă, cam o dată la două săptămâni (potrivit programului lunar). 

 Afis conf_pr. ConstantinDe ceva vreme, ne-am propus să ne mai administrăm, din când în când, și câte o „Pastilă duhovnicească”: o discuție pe o temă stabilită cu preotul nostru sau cu un altul, invitat, vizionarea unui film ori citirea unei cărți, urmate de discuții asupra-le, o vizită, o drumeție, un weekend în nmunți ori la vreo mănăstire – toate cu scopul de a mai ameliora un pic starea de letargie duhovnicească în care ne descoperim a zace atunci când mai avem câte-un moment de luciditate (ori trezvie), când ne mai punem întrebarea aceea „Oare cine e cel (sau cea) care merge pe picioarele mele?”. Detaliile sunt publicate, de asemenea, în programul lunar.

 

10. martie 1_D. Ortodoxiei (8)Numărul de copii din biserică crescând rapid în ultima vreme, am început să ne întrebăm din ce în ce mai presant ce e de făcut cu acești copii pentru a-i ajuta să crească și să rămână statornici în credința în care au fost botezați. Așa am ajuns, pe de o parte, să organizăm o Școală parohială, în fiecare sâmbătă, iar pe de alta, întâlniri catehetice, în fiecare duminică, după momentul Sfintei Împărtășanii. În plus, sprijinim activitățile NEPSIS Belgiua (filiala locală a organizației de tineret a Mitropoliei noastre), mai ales tabăra „Bucuria prieteniei”, devenită deja o tradiție. Îi îndemnăm, de asemenea, pe părinți să-și trimită copiii în taberele de tradiție și spiritualitate românească organizate de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale într-unele dintre cele mai reprezentative centre monahale din România.

Afis pelerinaj Grecia 2015

Din vreme în vreme, organizăm și câte un pelerinaj, mai pe departe sau mai pe aproape. Este deopotrivă un prilej de destindere sufletească și trupească (atunci când nu e prea mult de mers pe jos…), dar mai ales o ocazie binevenită de a vedea și mai ales de a simți locurile și oamenii în care prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume sunt mai evidente și implicit mai accesibile și mângâietoare. 

 

Orthodox ChurchNu în ultimul rând, un loc aparte în viața comunității noastre, îl reprezintă eforturile pentru obținerea unei biserici proprii (pentru cea în care slujim acum plătim chirie lunară), pe care să o putem amenaja potrivit tradiției arhitectonice și rânduielii liturgice proprii creștinismului răsăritean. Cu ani în urmă, la inițiativa părintelui Ioan Dură, fostul preot paroh al comunității noastre, a fost deschis un cont pentru strângerea unei sume care să permită, la un moment dat, împlinirea acestui vis al românilor ortodocși din zona Antwerpen. Fiecare își poate aduce propria contribuție, după putință și după râvnă, înscriindu-se astfel în rândul „ctitorilor și binefăcătorilor acestui sfânt locaș”, pe care-i pomenim la fiecare slujbă.